Am testat Renault Clio RS în România. smaRStphone

Sincer, mă aşteptam ca diferenţierea vizuală faţă de un Clio 4 normal să fie mai mare în cazul noului Clio RS, care nu mai declară, sus şi tare, că e o bombă de şosea. Detaliile exterioare sunt mai proeminente în partea din spate, în timp ce etrierele roşii, din pachetul CUP, sugerează sportivitatea pe care o aştepţi de la un RS.

Per ansablu, însă, noul Clio RS e mai mult o bombiţă glamour, care te gratulează cu mai mult spirit practic, pentru că are cinci uşi. Din fericire, disimularea mânerelor portierelor spate duce la un look de maşină cu doar trei uşi, mai exclusivită.

Nici în interior designerii nu au lucrat prea mult, deoarece un Clio obişnuit este deja peste aşteptări, graţie plasticelor colorate, cu textură interesantă, şi consolei centrale dominate de display-ul tactil. Habitaclul lui Clio RS pare doar un alt pachet de personalizare gândit de designeri hipsteri, dar atenţi la detaliile sportive.

Astfel, volanul e garnisit cu o cusătură roşie, vizibilă, şi cu un mic ghidaj în partea superioară, pedalierul e perforat, centurile de siguranţă sunt delicios de roşii, iar scaunele din faţă au o conformaţie cu o mai bună susţinere laterală. Totuşi, nu prea intru în pielea de pilot, parcă mă simt mai mult ca un gamer…

Dar ce e asta? Levier pentru cutie automată? Şi padele în spatele volanului? Cum, motor turbo cu filozofie downsizing? Ăsta nu are cum să fie Clio RS! Realizez, brusc, dilema: trăim în era device-urilor moderne şi a conectivităţii prin like-uri şi share-uri… Am înţeles. Stop gândirii de dinozaur, cine nu se adaptează, dispare din peisaj! Deci, să mă adaptez.

Şi să-i dau bice. Hopa, ce e duduitul ăsta de V6? Hai că-mi place! Până-n momentul în care descopăr că sunetul provine din boxele excelentului sistem audio Arkamys. E vorba de aplicaţia „R-Sound Effect RS”, setată pe Nissan GT-R. Pot alege şi alte sunete de motor, chestie care, sigur, e cool pentru fanii smartphone-urilor.

Dar „the real thing”, evacuarea lui Clio RS, o aud curios de civilizată şi prea blândă. Nu-i bai, am încredere că inginerii care se laudă cu atâtea rezultate în Formula 1 nu s-au depărtat prea mult de spiritul lui Clio RS.

Deşi motorul aspirat a fost înlocuit de un turbo cu o cilindree cu 25% mai mică, puterea a rămas tot de 200 CP, iar cuplul motor, uşor crescut, se obţine la o turaţie mult mai redusă. De diesel… Cutia automată cu dublu-ambreiaj EDC promite o mare eficienţă în schimbarea celor 6 trepte, care pot fi comandate şi secvenţial, de la padelele (nu prea aspectuoase, ce-i drept) din spatele volanului.

„Allons-y!”, cum ar zice francezii. Iar Clio RS aproape că ţâşneşte, demarajul fiind plin de forţă şi cutia schimbând clar mai rapid şi mai eficient decât aş fi eu în stare cu o manuală. În oraş, mai bine folosesc limitatorul de viteză, altfel nu realizez că depăşesc 80 km/h când schimbă a treia…

Pe şosea, cutia parcă îmi citeşte gândurile şi, de cele mai multe ori, retrogradează la apăsarea bruscă a pedalei sau la decelerare, cam tot în momentul pe care-l calculează creierul meu, dacă aş avea manuală. Nu e deloc greu să te avânţi mult peste limitele de viteză admise pe autostradă, dar mă temperez – terenul de joacă al lui Clio RS nu e aici. E acolo, în munţi, pe viraje (că… de unde circuit în România?!).

Şasiul CUP (500 de euro) şi jantele de 18 inci (250 de euro) nu transformă maşina într-o nemţoaică rigidă, denivelările fiind înghiţite sec, dar confortabil. Direcţia, însă, aş vrea să fie o idee mai fermă la viteze mari. Ceea ce se întâmplă la apăsarea butonului „R.S. DRIVE”, când cutia schimbă treptele mai rapid, iar motorul e dus mai mult în ture.

Chestie care ajută când ai de făcut multe depăşiri pe drumurile naţionale, dar nu e neapărat entuziasmantă atunci când mergi mult. Noul Clio RS e avantajat de altceva: e mult mai agreabil şi mai relaxant la drum lung decât predecesorii. E o bilă albă. Nu mare, dar măcar e albă.

Ajuns în zona deluroasă, cu viraje strânse, apăs, din nou, butonul magic „R.S. DRIVE” (cu „i”-ul pe dos – probabil un fel de „mea culpa” al inginerilor, pentru că l-au plasat între scaune, în loc să fie undeva, mai vizibil, pe bord!). De data aceasta „a l’ataque!”, să se dezlănţuie RS-ul pe curbe! Cu menţiunea că ESP-ul nu se poate dezactiva (exact ca la Logan!), dar măcar promite că are o funcţie cu rol de diferenţial autoblocabil.

Apăs pedala la pământ, acul turometrului urcă bezmetic până în zona roşie, de pe la 4.000 rpm mă gâdilă şi sunetul motorului, ca un fel de goarnă de război, cutia schimbă rapid şi cu un imperceptibil şoc sportiv, iar Clio RS galopează frenetic.

Sunt aproape de intrarea în curbă, frânez, sunt la jumătatea acului de păr, mă arunc pe acceleraţie… şi cutia rămâne într-a treia, nu retrogradează, cum mă aşteptam. Se trezeşte după ce aproape am ieşit din viraj, iar treapa a doua mă ia prin surprindere, ca o palmă tardivă – noroc, totuşi, că şasiul exemplar şi electronica ţin bine în frâu tendinţa de derapare a punţii faţă.

Acelaşi comportament şi pe următoarele viraje strânse: cutia nu retrogradează, stă într-a treia, chiar dacă turaţia a scăzut prea mult, iar curba o iau, de fapt, lent, deşi sunt cu pedala la podea. Mă rog, nu chiar la podea, că am fost „dresat” de experienţa din prima curbă.

Încerc şi în modul secvenţial: a doua, a treia, încetinire la intrarea în viraj, retrogradare, în bord pâlpâie cifra 2 pentru a doua treaptă, dar cutia tot nu schimbă, iar turaţia scade dramatic.

Calculatorul central consideră că încă nu e momentul, pentru a menaja motorul şi cutia, rămânând impasibil la apăsările frustrate pe padela de retrogradare. Şi, din nou, a doua este schimbată tocmai când nu mă mai aşteptam. De ce, Clio RS, de ce îmi faci aşa ceva? Pentru că zeii electronici aşa au decis, că noul Clio RS trebuie să fie mai blând, mai sigur, mai puţin „bad boy”?!

Nu neg, e o filosofie bună, adaptată condiţiilor actuale, care pun accentul pe reducerea poluării şi pe creşterea siguranţei în trafic. Iar noul Clio RS e o bombiţă mult mai sigură decât înainte pentru un fan NFS începător sau care e mai superficial cu aplicarea regulilor de condus racing.

Noul Clio RS se pretează mai bine celor pentru care contează foarte mult confortul de zi cu zi, precum şi gadgeturile în linie cu tendinţele din lumea laptopurilor şi smartphone-urilor, dar care nu vor să renunţe la imaginea sportivă Renault Sport.

Noul Clio RS e şi o armă perfectă pentru amatorii de liniuţe – după ce dibuieşti cum ajungi în modul „Launch Control”, câştigi orice duel cu alt hot-hatch comparabil ca putere şi preţ (în condiţiile în care Clio RS are cutie automată!).

Celorlalţi, însă, care caută spiritul sălbatic şi dozele veritabile de adrenalină RS, le recomand Clio III RS. Sau chiar actualul Megane RS, deoarece e mai scump cu doar 2.600 de euro (adică 10%) faţă de fratele mai mic.

Noul Clio 4 RS e un hot-hatch reuşit din multe puncte de vedere, însă, ca feeling pur sportiv, e un „pseudo-RS”. Poate o cutie manuală şi o electronică mai permisivă ar elimina termenul „pseudo”.

Date tehnice Renault Clio RS

Motor: benzină turbo, 1.618 cmc

Putere: 200 CP/6.000 rpm

Cuplu: 240 Nm/1.750 rpm

Cutie viteze: aut. 6 trepte EDC

Masa proprie: 1.279 kg

Viteză maximă: 230 km/h

Demaraj 0-100 km/h: 6,7 sec.

Preţ de bază: 21.500 euro (TVA inclus)

Pagini: 1 2 3